voce
| Vezi și : você, voće |
română
Etimologie
Din latină vox, vocis.
Pronunție
- AFI: /'vo.ʧe/
Substantiv
| Declinarea substantivului voce | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voce | voci |
| Articulat | vocea | vocile |
| Genitiv-Dativ | vocii | vocilor |
| Vocativ | - | - |
- facultate specifică omului de a emite sunete articulate.
- Are o voce plăcută.
- însușire, aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură.
- registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta.
- melodie susținută de un grup de cântăreți în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A ridica vocea = a vorbi răstit
Vezi și
- boace
Traduceri
ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane
|
|
Referințe
interlingua
Etimologie
Inevitabil din latină vox, vocem.
Pronunție
- AFI: /'vo.tse/
Substantiv
voce, pl. voces
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină vox, vocem. Confer franceză voix, română voce, portugheză și spaniolă voz.
Pronunție
- AFI: /'votʃe/
Substantiv
voce f., voci pl.
Cuvinte derivate
- sottovoce
Cuvinte apropiate
- vocale
- vocativo
- vocazione
- vociano
- vociare
- vociferare
- vocio
Vezi și
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.