vociare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din voce.

Pronunție

  • AFI: /vo'ʧare/


Verb

  1. a vocifera, a striga, a țipa, a urla
  2. a (se) certa, a (se) încăiera

Sinonime

Cuvinte derivate

  • vociante
  • vocio

Cuvinte apropiate


Substantiv

vociare m., vociari pl.

  1. strigăt, vociferare

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.