încăiera

română

Etimologie

Din în- + caier.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kə.jeˈra/


Verb


Conjugarea verbului
încăiera
Infinitiv a încăiera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încaier
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încaiere
Participiu încăierat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) a se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra.
  2. (v.tranz.) (rar) a ataca, a hărțui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.