vocifera

română

Etimologie

Din franceză vociférer < latină vociferare.

Pronunție

  • AFI: /vo.ʧi.fe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
vocifera
Infinitiv a vocifera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vociferez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vocifereze
Participiu vociferat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat.
  2. (v.intranz.) (fam.) a face scandal, a țipa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.