cântăreț
română
Etimologie
Din cânta + sufixul -ăreț.
Pronunție
- AFI: /kɨn.tə'reʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului cântăreț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cântăreț | cântăreți |
| Articulat | cântărețul | cântăreții |
| Genitiv-Dativ | cântărețului | cântăreților |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
- Un mare cântăreț de operă.
- persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
- poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).
Sinonime
- 1-2: (pop. și fam.) gurist, (înv.) cântător
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
artist care cântă din gură
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.