încânta
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.kɨn'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) încânta | |
| Infinitiv | a (se) încânta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) încânt |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) încânte |
| Participiu | încântat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.
- Spectacolul l-a încântat.
- (v.ranz. și refl.) a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- incantație, incantațiune
Traduceri
a face să fie cuprins de uimire și admirație
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.