înșela
română
Etimologie
Din latină in-sellare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʃe'la/
Verb
| Conjugarea verbului înșela | |
| Infinitiv | a înșela |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înșel |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înșale |
| Participiu | înșelat |
| Conjugare | I |
Sinonime
- 1: înșeua
Cuvinte apropiate
Traduceri
a înșeua
Verb
| Conjugarea verbului (se) înșela | |
| Infinitiv | a (se) înșela |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înșel |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înșele |
| Participiu | înșelat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi.
- I-a înșelat cu vorbe frumoase.
- (despre simțuri, facultăți psihice) a nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității.
- Mă înșală memoria.
- (v.refl.) a-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși.
- S-a înșelat în privința lui.
- (v.tranz.) a încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste.
- Și-a înșelat soția.
- a ademeni, a seduce o fată, o femeie.
Sinonime
- 1: ademeni, amăgi, escroca, încânta, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, (livr.) iluziona, (înv. și reg.) juca, planisi, poticări, prilesti, sminti, smomi, șutili, (reg.) șugui, (Transilv. și Ban.) celui, (Munt.) mâglisi, (Transilv.) tășca, (înv.) aromi, blăzni, gâmbosi, măguli, mistifica, surprinde, (fam.) duce, fraieri, șmecheri, (fam. fig.) arde, frige, încălța, pingeli, pingelui, pârli, potcovi, prăji, (Mold. fig.) boi, (înv. fig.) luneca
- 3: greși
- 4: trăda, (înv.) vicleni, (fam. fig.) încornora
Cuvinte derivate
Expresii
- A înșela așteptările = a dezamăgi
Traduceri
a induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva
|
|
a jigni prin încălcarea fidelității conjugale
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.