surprinde

română

Etimologie

Din franceză surprendre (după prinde).

Pronunție

  • AFI: /surˈprin.de/


Verb


Conjugarea verbului
surprinde
Infinitiv a surprinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 surprind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să surprindă
Participiu surprins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt.
  2. (v.tranz.) a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere.
  3. (v.tranz.) a mira, a uimi, a ului.
  4. (v.tranz.) a băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din surprinde.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru surprinde.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru surprinde.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.