mira

Vezi și : Mira, míra, miră, mirá, mirà, Míra, mīra

română

Etimologie

Din franceză mirer.

Pronunție

  • AFI: /miˈra/


Verb


Conjugarea verbului
se mira
Infinitiv a se mira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mă mirez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să se mireze
Participiu mirat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • mirază

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din latină mirāre, formă vulgară în loc de mirāri.

Pronunție

  • AFI: /miˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mira
Infinitiv a (se) mira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) mir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) mire
Participiu mirat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.
    Mă mir ce-mi spui; să nu te miri dacă...
  2. (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
  3. (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

  • (refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent)
  • Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată
  • Te miri unde = cine știe unde, undeva
  • Te miri cum = nu se știe cum, fără voie
  • Mă miram eu să nu... = eram sigur că...
  • Mă miram eu să... = eram sigur că nu...
  • Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să...


Traduceri

Etimologie

Din mira.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mira.

Etimologie

Din miră.

Pronunție

  • AFI: /ˈmi.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru miră.

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Probabil din verbul mirare.

Pronunție

  • AFI: /ˈmira/


Substantiv

mira f., mire pl.

  1. țintă, obiectiv, scop
  2. vedere, văz
  3. (fig.) scop, țel, intenție, obiectiv

Sinonime

  • 2: mirino
  • 3: scopo, obiettivo, intenzione

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate




portugheză

(português)

Etimologie

Probabil din verbul mirar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mira f., miras pl.

  1. vedere, văz
  2. obiectiv, scop
  3. țintă, țel
  4. miră

Sinonime

  • 2: pontaria

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • à mira de
  • ter em mira




spaniolă

(español)

Etimologie

Probabil din verbul mirar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mira f., miras pl.

  1. țintă, țel
  2. scop, intenție, obiectiv

Cuvinte derivate

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.