ciudi
română
Etimologie
Din ciudă. Confer slavă (veche) čuditi sen.
Pronunție
- AFI: /ʧju'di/
Verb
| Conjugarea verbului (se) ciudi | |
| Infinitiv | a (se) ciudi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) ciudesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ciudească |
| Participiu | ciudit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) (reg.) a fi cuprins de ciudă; a se înciuda.
- (v.refl.) (înv.) a se mira, a se minuna.
- (v.refl.) (înv.) a se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.