zbuciuma

română

Etimologie

Probabil din a buciuma.

Pronunție

  • AFI: /zbu.ʧju'ma/


Verb


Conjugarea verbului
zbuciuma
Infinitiv a zbuciuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 zbucium
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să zbuciume
Participiu zbuciumat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se frământa sufletește; a se chinui.
  2. (v.refl. tranz.) a (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.