ducă

română

Etimologie

Din a duce.

Pronunție

  • AFI: /'du.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ducă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ducă invariabil
Articulat duca invariabil
Genitiv-Dativ ducii invariabil
Vocativ ducă invariabil
  1. (de obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) plecare, drum, călătorie.

Expresii

  • A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte


Traduceri

Etimologie

Din neogreacă δυκασ (dúkas).

Substantiv


Declinarea substantivului
ducă
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ducă duci
Articulat duca ducii
Genitiv-Dativ ducăi ducilor
Vocativ ducă ducilor
  1. (înv.) duce.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.