călătorie

română

Etimologie

Din a călători + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə.to'ri.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
călătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călătorie călătorii
Articulat călătoria călătoriile
Genitiv-Dativ călătoriei călătoriilor
Vocativ călătorie călătoriilor
  1. acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat).

Expresii

  • (ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.