miraj

română

Variante

Etimologie

Din franceză mirage.

Pronunție

  • AFI: /mi'raʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
miraj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miraj miraje
Articulat mirajul mirajele
Genitiv-Dativ mirajului mirajelor
Vocativ mirajule mirajelor
  1. fenomen optic produs prin refracția treptată a luminii în straturi de aer cu densități diferite, datorită căruia în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate și suplimentare ale unor părți din natură, ale unor lucruri îndepărtate etc., ca și cum s-ar reflecta într-o apă; (p.ext.) fata morgana.
  2. (fig.) imagine înșelătoare; închipuire, iluzie deșartă.
  3. (fig.) farmec, atracție irezistibilă.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.