iluzie
română
Etimologie
Din franceză illusion, latină illusio, -onis.
Pronunție
- AFI: /i'lu.zi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului iluzie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iluzie | iluzii |
| Articulat | iluzia | iluziile |
| Genitiv-Dativ | iluziei | iluziilor |
| Vocativ | iluzio | iluziilor |
- percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.
- (fig.) situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- iluzie-optică
Expresii
- A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile
- A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.