himeră

română

Etimologie

Din franceză chimère, italiană chimera < latină Chimaera.

Pronunție

  • AFI: /hiˈme.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
himeră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ himeră himere
Articulat himera himerele
Genitiv-Dativ himerei himerelor
Vocativ himeră himerelor
  1. închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă.
  2. monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; (p.ext.) motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru.
  3. (biol.) organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.