leu

Vezi și : Leu, LEU

română

Etimologie

Din latină leō, care ar putea fi un împrumut cult din secolul XVII. Derivare nemijlocită din latină este dificilă fonetică (leō ar fi dat *ieu, ca lĕporem > iepure).

Sensul al treilea este o traducere din turcă arslanli („leu” și „piastru”) (Tiktin).

Pronunție

  • AFI: /lew/


Substantiv


Declinarea substantivului
leu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leu lei
Articulat leul leii
Genitiv-Dativ leului leilor
Vocativ leule leilor
  1. (zool.) (Panthera leo) mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională.
  2. (fig.) om puternic, viteaz.
  3. (ec.) unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani.
    N-am un leu!

Sinonime

  • 1: (zool.) (turcism înv.) aslan
  • 3: (ec.) (fam.) franc

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Partea leului = partea cea mai mare
  • Pui de leu = om tânăr, voinic și viteaz

Vezi și


Traduceri

Referințe





valonă

(walon)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

leu

  1. lup (mamifer)
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.