coamă

română

Etimologie

Din latină coma.

Pronunție

  • AFI: /'ko̯a.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coamă coame
Articulat coama coamele
Genitiv-Dativ coamei coamelor
Vocativ coamă coamelor
  1. păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale.
  2. păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat.
  3. (fig.) frunziș des din vârful coroanei arborilor.
  4. culme prelungită de deal sau de munte; creastă.
  5. partea de deasupra, orizontală, a unui zid.
  6. linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.