munte

română

Etimologie

Din latină mons, -tem.

Pronunție

  • AFI: /'mun.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
munte
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ munte munți
Articulat muntele munții
Genitiv-Dativ muntelui munților
Vocativ ' '
  1. ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, cu înălțimi care depășesc 800 de metri.
    Munții Bucegi.
  2. regiune, zonă muntoasă.
  3. (fig.) grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva.
  4. om foarte înalt (și solid).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat din munto.

Pronunție

  • AFI: /'munte/


Adjectiv

munte

  1. forma de feminin plural pentru munto.
    • română: alăptânde
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.