montagne

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie montaigne, care provine din franceză veche montaigne < latină populară *montānia, montānea, forma feminină a lui *montānius, montāneus („muntos”), din latină montānus, din mōns („munte”).

Înrudit cu catalană munt, italiană monte, occitană mont, portugheză monte, română munte și spaniolă monte.

Pronunție

  • AFI: /mɔ̃.taɲ/
  •  Audiofișier


Substantiv

montagne f., montagnes pl.

  1. (geogr.) munte
  2. (p.ext.) zonă muntoasă, munte
    Aller à la montagne.
  3. (fig.) munte
    J'ai une montagne de paperasse sur mon bureau.

Sinonime

  • 1: (geogr.) aiguille, cime, mont, pic, sommet

Cuvinte derivate

  • montagnais
  • montagnard
  • montagneux
  • montagnol

Locuțiuni

Expresii

  • la foi transporte les montagnes
  • la montagne a accouché d'une souris
  • si la montagne ne va pas à toi, va à la montagne

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.