mont
română
Etimologie
Din bont.
Pronunție
- AFI: /mont/
Substantiv
| Declinarea substantivului mont | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mont | monturi |
| Articulat | montul | monturile |
| Genitiv-Dativ | montului | monturilor |
| Vocativ | montule | monturilor |
- parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot.
- capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; (spec.) proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.