bont

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format adjectiv-nld
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld
Vezi și : bonț

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /bont/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bont
Singular Plural
Masculin bont bonți
Feminin boantă boante
Neutru bont boante
  1. fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt.
  2. (despre degete, mâini, picioare etc.) scurt și gros.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

  • bonț


Traduceri

Referințe





maghiară

(magyar)

Etimologie

Din bon + -t.

Pronunție

  • AFI: /ˈbont/


Verb

  1. a demola, a dărâma
  2. a despărți, a despica, a rupe; p. ext. a tăia

Cuvinte derivate

  • bontás





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Confer germană bunt.

Pronunție

  • AFI: /bɔnt/


Adjectiv

bont, (comp. bonter, sup. bontst)

  1. multicolor, în culori variate, policrom


Substantiv

bont n.

  1. blană
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.