bonti

română

Etimologie

Din bont.

Pronunție

  • AFI: /bon'ti/


Verb


Conjugarea verbului
bonti
Infinitiv a bonti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 bontesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să bontească
Participiu bontit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.