despărți

Etimologie

Din latină *dispartire.

Pronunție

• AFI: /des.pərˈʦi/

Verb

1. (v.refl.) a se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite.

   S-a despărțit de grup.

2. (v.refl.) (fig.) a se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva.
3. (v.refl.) a se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la...
4. (v.refl.) a divorța.
5. (v.tranz.) (despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) a separa, a izola, a pune între...

   S-au luat la bătaie și i-am despărțit.

6. (v.tranz. și refl.) a (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta.

   Produsul dezintegrării se despart în particule.

Referințe

• DEX online