divorța

română

Etimologie

Din franceză divorcer (după divorț).

Pronunție

  • AFI: /di.vorˈʦa/


Verb


Conjugarea verbului
divorța
Infinitiv a divorța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 divorțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să divorțeze
Participiu divorțat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre soți) a se despărți prin divorț.
  2. (v.tranz.) a determina pe cineva să se despartă prin divorț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.