determina

română

Etimologie

Din franceză déterminer < latină determinare.

Pronunție

  • AFI: /de.ter.miˈna/


Verb


Conjugarea verbului
determina
Infinitiv a determina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
determin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să determine
Participiu determinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui.
  2. a fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.).
    Au determinat un nou termen pentru...
  3. (spec.) a preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii).
    A determina proprietățile metalelor.
  4. (spec.) a calcula, a deduce pe baza unor date.
  5. a face ca cinevaia o anumită hotărâre.
  6. (despre cuvinte sau propoziții) a preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții.
    Adverbele determină verbele pe care le însoțesc.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.