propoziție
română
Variante
Etimologie
Din franceză proposition < latină propositio, propositionis.
Pronunție
- AFI: /pro.poˈzi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului propoziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | propoziție | propoziții |
| Articulat | propoziția | propozițiile |
| Genitiv-Dativ | propoziției | propozițiilor |
| Vocativ | propoziție | propozițiilor |
- cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată etc.
- (livr.) propunere.
- (log., mat.) enunț a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate.
Cuvinte compuse
- propoziție adversativă
- propoziție cauzală
- propoziție concesivă
- propoziție condițională
- propoziție consecutivă
- propoziție enunțiativă
- propoziție exclamativă
- propoziție imperativă
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.