hotărî
română
Etimologie
Din hotar.
Pronunție
- AFI: /ho.təˈrɨ/
Verb
| Conjugarea verbului (se) hotărî | |
| Infinitiv | a (se) hotărî |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) hotărăsc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) hotărască |
| Participiu | hotărât |
| Conjugare | IV |
I.
- (v.tranz. și refl.) a alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide.
- (v.tranz) (rar; construit cu dativul) a porunci cuiva să facă ceva.
- (v.tranz.) a stabili, a fixa o dată, un termen etc.
- (v.tranz.) a destina, a meni pe cineva pentru ceva.
II.
- (v.tranz.) (înv.) a stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar.
- (v.refl.) a se mărgini cu..., a fi vecin cu...
Sinonime
I.
II.
Cuvinte derivate
Traduceri
a decide
|
|
Etimologie
Din hotărî.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru hotărî.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.