porunci
română
Variante
- (reg.) poronci
Etimologie
Din slavă porąčiti, porąčą.
Pronunție
- AFI: /po.runˈʧi/
Verb
| Conjugarea verbului porunci | |
| Infinitiv | a porunci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
poruncesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să poruncească |
| Participiu | poruncit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai).
- Fă ce-ți poruncește el!
- (v.tranz.) a da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva.
- (v.tranz.) a cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat.
- (v.tranz.) (pop.) a trimite vorbă, a comunica, a transmite.
- (v.intranz.) a fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân.
Sinonime
Cuvinte derivate
- poruncă
- porunceală
- poruncire
- poruncit
- poruncită
- poruncitor
Traduceri
a ordona, a cere, a da ordin
Etimologie
Din poruncă.
Pronunție
- AFI: /poˈrunʧʲ/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru poruncă.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.