ordona
| Vezi și : ordonă |
română
Etimologie
Din franceză ordonner.
Pronunție
- AFI: /or.doˈna/
Verb
| Conjugarea verbului ordona | |
| Infinitiv | a ordona |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ordon |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ordone |
| Participiu | ordonat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
- A ordonat să se facă astfel ...
- (înv.) a prescrie un medicament, un tratament.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a dispune, a comanda
|
Verb
| Conjugarea verbului ordona | |
| Infinitiv | a ordona |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ordonez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ordoneze |
| Participiu | ordonat |
| Conjugare | I |
Sinonime
Traduceri
a orândui, a aranja
Etimologie
Din ordona.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ordona.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.