ordonator

română

Etimologie

Din franceză ordonnateur.

Pronunție

  • AFI: /or.do.na'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ordonator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ordonator ordonatori
Articulat ordonatorul ordonatorii
Genitiv-Dativ ordonatorului ordonatorilor
Vocativ ordonatorule ordonatorilor
  1. conducător al unei instituții bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri și de cheltuieli al instituției.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.