ordonanța

română

Etimologie

Din franceză ordonnancer.

Pronunție

  • AFI: /or.do.nan'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
ordonanța
Infinitiv a ordonanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ordonanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ordonanțeze
Participiu ordonanțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.