căsători
română
Etimologie
Din căsător (= soț).
Pronunție
- AFI: /kə.sə.toˈri/
Verb
| Conjugarea verbului (se) căsători | |
| Infinitiv | a (se) căsători |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă)ncăsătoresc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) căsătorească |
| Participiu | căsătorit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. și tranz.) a (se) uni prin căsătorie cu cineva.
- S-a căsătorit devreme.
- Când s-au căsătorit?
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) mărita
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.