soț
română
Etimologie
Din latină socius.
Pronunție
- AFI: /soʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului soț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | soț | soți |
| Articulat | soțul | soții |
| Genitiv-Dativ | soțului | soților |
| Vocativ | soțule | soților |
- bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui.
- (la pl.) cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie.
- (înv.) soție, nevastă.
- (pop.) tovarăș, însoțitor; asociat.
- obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
- A nu avea soț = a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobișnuit; excepțional
Traduceri
persoană de sex masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soție
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.