bărbat
română
Etimologie
Din latină barbatus < barba. Cuvânt păstrat în limbile romanice (italiană barbato, provensală barbat, spaniolă, portugheză barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barbă”.
Pronunție
AFI: /bərˈbat/
Substantiv
| Declinarea substantivului bărbat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bărbat | bărbați |
| Articulat | bărbatul | bărbații |
| Genitiv-Dativ | bărbatului | bărbaților |
| Vocativ | bărbatule | bărbaților |
- persoană adultă de sex masculin.
- Femei și bărbați.
- persoană plină de energie și de fermitate; om în toată firea.
- persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soție.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- Bărbat de stat = persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important
- Deal bărbat = coastă abruptă, pantă
Traduceri
persoană adultă de sex masculin
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.