băiat

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Cuvânt obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de "hamal"; confer băiat "picolo", băiat de prăvălie: intrase ca băiat într-o prăvălie. Dacă este într-adevăr așa, ar putea să se identifice cu vreun cuvânt latin de tipul baiulator ("hamal"); pentru aceasta ar trebui să se presupună că verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificată de italiană baila) > *bailiare > bailliare.

Plecând de la *balliator, derivația lui băiat este normală (confer împărat < imperator). Este de asemenea posibil să fie vorba de un *ba(i)liatus, cum par să indice calabr. vajazzu ("sclav", "țăran") bajazza ("servitoare"; "femeie ușoară"), latină medie bailetus ("servitor"), probabil rezultat al unei contaminări cu va(r)let și latină medie baietus ("paj"), atestat într-o glosă irlandeză; confer și latină baiulus, de unde a provenit neogreacă βαϊουλος > βαιλας ("servitor").

Pronunție

  • AFI: /bəˈjat/


Substantiv


Declinarea substantivului
băiat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băiat băieți
Articulat băiatul băieții
Genitiv-Dativ băiatului băieților
Vocativ băiatule băieților
  1. copil de sex bărbătesc.
    A născut un băiat și o fată.
  2. (reg.; la pl.) copii (indiferent de sex).
  3. persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău.
  4. cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă.
    Bun băiat!
  5. fiu, fecior (al cuiva).
  6. (rar) servitor, slugă.
    Băiat la vite.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.