băiețel

română

Etimologie

Din băiat + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /bə.je'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
băiețel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băiețel băieței
Articulat băiețelul băiețeii
Genitiv-Dativ băiețelului băiețeilor
Vocativ băiețelule băiețeilor
  1. diminutiv al lui băiat; băiețaș.
  2. (la pl.) plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.