fâneață

română

Etimologie

Din fân + sufixul -eață.

Pronunție

  • AFI: /fɨ'ne̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fâneață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fâneață fânețe
Articulat fâneața fânețele
Genitiv-Dativ fâneței fânețelor
Vocativ fâneață fânețelor
  1. teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.