bieletă

română

Etimologie

Din franceză biellette.

Pronunție

  • AFI: /bi.je'le.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bieletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bieletă bielete
Articulat bieleta bieletele
Genitiv-Dativ bieletei bieletelor
Vocativ bieletă bieletelor
  1. bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.