bielă

română

Etimologie

Din franceză bielle.

Pronunție

  • AFI: /biˈe.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bielă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bielă biele
Articulat biela bielele
Genitiv-Dativ bielei bielelor
Vocativ bielă bielelor
  1. organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.