transforma

Etimologie

Din franceză transformer < latină transformare.

Pronunție

• AFI: /trans.forˈma/

Verb

1. (v.tranz. și refl.) a(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface.

   A transforma marea în uscat.

   Totul s-a transformat în scrum.

2. (spec.) (a-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi.

   Bucuria lor s-a transformat în suspine.

3. (v.tranz.) (mat.) a construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând anumite elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule.

   "L" intervocalic se transformă în "r" în cuvintele românești de origine latină.

4. a schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie.
5. (v.intranz.) (la unele jocuri sportive) a obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale.