altera

română

Etimologie

Din franceză altérer < latină alterare.

Pronunție

  • AFI: /al.teˈra/


Verb


Conjugarea verbului
altera
Infinitiv a altera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
alterez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să altereze
Participiu alterat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a suferi sau a facesufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica.
    Căldura alterează alimentele.
  2. (v.tranz.) a denatura, a falsifica, a transforma.
  3. (v.refl.) (fon.; despre sunete) a se schimba, a se transforma.
  4. (v.tranz.) (muz.) a ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.