sunet

română

Etimologie

Din latină sonitus.

Pronunție

AFI: /'su.net/

Substantiv

Declinarea substantivului sunet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sunet	sunete
Articulat	sunetul	sunetele
Genitiv-Dativ	sunetului	sunetelor
Vocativ	sunetule	sunetelor

vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
vibrație muzicală.
anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
răsunet; ecou.
vâlvă, gălăgie.
(lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.

Sinonime

bubuire, son, notă, zgomot, foșnet

Antonime

liniște, tăcere, silențiu

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Traduceri

Traduceri

aromână‏‎: son (armãneashti)
daneză: lyd (dansk)
engleză: sound (English)
franceză: son (français)
maghiară: hang (magyar)

neerlandeză: geluid (Nederlands)
poloneză: dźwięk (polski)
spaniolă: sonido (español)
suedeză: ljud (svenska)

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.