tăcere

română

Etimologie

Din a tăcea.

Pronunție

  • AFI: /tə'ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăcere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăcere tăceri
Articulat tăcerea tăcerile
Genitiv-Dativ tăcerii tăcerilor
Vocativ tăcere tăcerilor
  1. faptul de a tăcea; (p.ext.) liniște, calm, acalmie.
  2. pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție.
  3. (fig.) indiferență.
  4. (fig.) lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În (sau #înv.# întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui.

Expresii

  • A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat)


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.