întrerupere
română
Variante
Etimologie
Din a (se) întrerupe.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tre'ru.pe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întrerupere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întrerupere | întreruperi |
| Articulat | întreruperea | întreruperile |
| Genitiv-Dativ | întreruperii | întreruperilor |
| Vocativ | întrerupere | întreruperilor |
- acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.