liniște
română
Etimologie
Din lin + sufixul -iște.
Pronunție
- AFI: /'li.niʃ.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului liniște | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | liniște | invariabil |
| Articulat | liniștea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | liniștii | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- lipsă de zgomot.
- În clasă era liniște deplină.
- stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări.
- Stare de liniște în natură.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) În liniște = liniștit, netulburat.
Expresii
- A păstra liniștea = a nu face zgomot
- Liniște și pace = a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înțelegere
Traduceri
lipsă de zgomot
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.