frământare
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /frə.mɨn'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului frământare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frământare | frământări |
| Articulat | frământarea | frământările |
| Genitiv-Dativ | frământării | frământărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei.
- Frământarea aluatului.
- umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale).
- Din nimic s-a stârnit o frământare.
- neliniște sufletească, zbucium, chin.
Sinonime
Cuvinte derivate
- frământ
- frământa
- frământat
- frământător
- frământătură
Traduceri
acțiunea de a frământa
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.