zgomot
română
Etimologie
Din sârbocroată glomot.
Pronunție
- AFI: /'zgo.mot/
Substantiv
| Declinarea substantivului zgomot | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zgomot | zgomote |
| Articulat | zgomotul | zgomotele |
| Genitiv-Dativ | zgomotului | zgomotelor |
| Vocativ | zgomotule | zgomotelor |
- sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul.
- gălăgie, vacarm; vuiet, tumult.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.