tumult

română

Etimologie

Din franceză tumulte < latină tumultus.

Pronunție

  • AFI: /'tu.mult/


Substantiv


Declinarea substantivului
tumult
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tumult tumulturi
Articulat tumultul tumulturile
Genitiv-Dativ tumultului tumulturilor
Vocativ tumultule tumulturilor
  1. zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm.
  2. învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape.
  3. (fig.) agitație, tulburare, zbucium sufletesc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.