larmă

română

Etimologie

Din maghiară lárma, sârbocroată larma.

Pronunție

  • AFI: /'lar.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
larmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ larmă larme
Articulat larma larmele
Genitiv-Dativ larmei larmelor
Vocativ larmă larmelor
  1. zgomot mare; gălăgie.
  2. (fig.) (rar) frământare, zbucium.
  3. (înv.) alarmă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.